Până în prezent, cel mai popular pantof cu toc înalt care a existat vreodată este modelul Stiletto. Pantofii cu toc înalt au fost purtați de către femei de-a lungul a sute de ani, însă niciodată așa de subțire ca în cazul pantofilor Stiletto. Deveniți populari la începutul anilor 1950, aceștia aveau calitatea de a modifica aspectul siluetei într-unul suplu, alungit și feminin, forțând femeile să stea pe vârful picioarelor, să își încordeze mușchii feselor și să își pună pieptul înainte pentru a-și menține echilibrul.
Pantofii Stiletto fac referire la pantofii cu toc înalt și subțire cunoscuți și sub denumirea de “pantofi cu toc cui”. Termenul de “stiletto” a fost folosit pentru a desemna pantofii cu toc cui pentru prima dată în jurul anilor 1930. El provine din limba italiană, de la cuvântul “stiletto”, care înseamnă stilet. Stiletul era un pumnal subțire italian care se asemăna ca formă cu tocul pantofilor care i-au preluat denumirea.
Caracteristica definitorie a pantofilor Stiletto este tocul înalt și subțire, însă nu toți pantofii care au toc pot fi încadrați în această categorie, ci doar cei care respectă anumite dimensiuni. Aceștia trebuie să aibă o înălțime ce variază între 2,5 cm și 25 cm sau pot chiar să depășească 25 cm, caz în care pantoful este prevăzut și cu o platformă pentru a putea susține piciorul; iar diametrul tocului la baza de la sol trebuie să fie mai mic de 1 cm. În ceea ce privește interiorul tocului, acesta este confecționat dintr-o tijă metalică sau dintr-un aliaj din oțel care poate să susțină piciorul la o asemenea înălțime. Deși la început termenul “stiletto” viza doar tocul pantofului, după anul 1960 vârful a devenit tot mai alungit, precum tocul, astfel încât “stiletto” se referă acum la forma pantofului în întregime.
Primii pantofi Stiletto au putut fi observați în fotografii, în anii 1940, la solista Mistinguett. Cel care i-a confecționat era Andre Perugia, însă nu el este cel care a fost desemnat și creatorul lor.
Designerul italian Roger Vivier (1913-1998) a inventat (oficial) Stiletto pentru a însoți hainele concepute de designerul de modă francez Christian Dior (1905-1957) la începutul anilor 1950. Au fost menționați pentru prima dată în presă în Daily Telegraph, în data de 23 septembrie 1953.
Roger Vivier a utilizat metode noi tehnologice de construcție a tocului, folosind anumite aliaje metalice care aveau scopul să confere mai multă stabilitate piciorului aflat la înălțime. În acest mod el reușește să obțină un toc mai subțire ca cele purtate anterior, pe care el îl numea “acul”.
Pantofii Stiletto au stârnit numeroase controverse de-a lungul timpului, fiind asociați cu femeile “ușoare”, datorită naturii erotice pe care înălțimea impresionantă le-o conferă. Percepția asupra acestor pantofi s-a schimbat între timp, acum Stiletto fiind o expresie a feminității și a eleganței, prin crearea iluziei unei siluete mai suple și a unui picior mai subțire și mai lung.
Pantofii Stiletto ajung la forma cea mai rafinată la începutul anilor 1960, când vârful acestora devine la fel de subțire și alungit precum tocul. Urmează două decenii în care acest tip de încălțări nu mai este în tendințe, însă revine în forță în anii 1980, când femeile au început să adopte ținute pentru putere, iar tocul înalt le ajuta să se ridice la înălțimea bărbaților, păstrându-și totodată feminitatea. După ce au dispărut aproape complet în anii 1990, Stiletto revin în tendințe după anul 2000, când femeile adoptă acest stil pentru ținute office sau casual. După cum arată tendințele, pantofii cu toc cui vor rămâne pe podium pentru mult timp, aceștia devenind absolut necesari oricărei femei care vrea să se simtă suplă și elegantă.